23 august 2010

Cheile Bicaz - Pestera Munticelu

Pestera Munticelu este situata la intrarea din Cheile Bicazului, in baza calcaroasa Surduc Munticelu, pe versantul stang al raului Bicaz.

Pestera Munticelu este considerata din punct de vedere stiintific dar si peisagistic cea mai importanta din Moldova. Descoperita in primavara anului 1973 de catre cativa copii plecati la cules de ghiocei, pestera Munticelu a fost denumita din acest motiv, de catre localnici, pestera Ghiocelu. Drumul spre pestera incepe in dreptul carierei Surduc, la 250 m de la intrarea in Cheile Sugaului.
Traseul este pitoresc si se face mai intai in serpentine, apoi devine din ce in ce mai abrupt si urca pana la o altitudine de 300 de m unde se afla si pestera. Traseul catre pestera este doar unul din numeroasele trasee din Cheile Bicazului. Ascunsa la baza unui perete de calcar intrarea in pestera este scunda de aproximativ 1,5 metri, apoi urmeaza un culoar descendent de 10 metri, care te conduce intr-o sala mare, lunga de 30 de metri si inalta de 4-5 metri. Cu o lungime de 120 m, pestera Munticelu impresioneaza prin sala mare si prin formatiunile stalagmitice.

In partea inferioara a pesterii, sala mare are planseul neted, acoperit cu argila si crusta stalagmitica. Din acest loc porneste o mare ingramadire de blocuri care urca in trepte, asemenea unui amfiteatru, catre vest. In partea nordica a salii intalnim nenumarate stalagmite luminare care formeaza o adevarata padure, element peisagistic frapant care ii confera pesterii Munticelu unicitate.
Putem admira aici stalagmite luminare inalte de trei metri si groase de trei centimetri. Deosebite sunt si stalactitele fistulare care, pe alocuri, formeaza adevarate ploi de “macaroane”. In partea de sud descoperim un mic lac, captusit cu calcit spongios, imaculat. Pestera Munticelu mai ascunde si cateva oase ale ursului de pestera, intre care un femur fixat intr-o stalagmita.

Din cauza faptului ca vizitarea pesterii nu se face intr-un cadru organizat, in ultimii ani inconstienta multor vizitatori au adus-o intr-o stare de degradare tot mai accentuata. Pestera Munticelu nu este electrificata si nu dispune de amenajari care sa faciliteze accesul. In prezent, se fac demersuri pentru a putea fi amenajata si deschisa turistilor pentru vizitare in prezenta unui ghid. In apropiere, pe saua Glodului se afla si Pestera Tunel, care dupa cum spune si numele este un tunel ce traverseaza o stanca si iese in rezervatia Cheile Sugaului!
GO TO TOP^

22 august 2010

Delta Dunarii - Flora si Fauna

Dunarea, al doilea fluviu al Europei dupa Volga si al 26-lea din lume cu aproximativ 2.900 km lungime si peste 800.000 km², dimensiunea bazinului populat de cca. 80.000 locuitori din 10 tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generosului fluviu care îsi îndeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare", cunoscut, apreciat si batut, de la vasele feniciene la motonavele din vremurile noastre.

Denumita Istros de argonauti sau Danubius de romani sau "rege între fluvii" de catre Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul României ultimii 1075km încheindu-si calea prin Delta, cea mai reprezentativa de pe batrânul continent si una dintre cele mai complexe din lume.
Este un capat de lume original, unic în felul sau: cel mai tânar pamânt al Europei, vecinul unora dintre cei mai batrâni munti ai planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400 mil. ani), petec de pamânt si ape vesnic în lupta, mereu altfel, paienjenis de canale, grinduri, gârle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio- marine într-o ampla, permanenta metamorfoza .

La început a fost un golf la Marea Neagra, unde acum 13.000 ani un cordon litoral de aluviuni a început sa se formeze pe locul ocupat în zilele noastre de la nord la sud de grindurile: Jibrieni, Letea, Caraorman si Crasnicol.
Golful s-a închis putin câte putin si s-a transformat într-un liman unde aluviunile aduse de fluviu au constituit Delta.
Prin diversitatea sa biologica - însumând nu mai putin de 32 ecosisteme diferite, 1668 specii de plante (de la paduri de stejari, la nuferi), 3864 specii de fauna salbatica din care 160 pesti (dintre care cei mai faimosi sunt sturionii, chefalii si scrumbiile) si 325 pasari (printre cele mai cunoscute fiind vulturul plesuv, pelicanul, lebada cântatoare, cocorul, cormoranul, egreta), Delta a fost pe drept cuvânt denumita de UNESCO "rezervatia biosferei".
Astazi Delta se întinde între 3 brate de la nord la sud: Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe.
Bratul Chilia este primul care se desprinde de fluviu la 11 km în amonte de Tulcea . Este cel mai tânar, cel mai lung brat (120 km) si cel mai adânc cu debitul cel mai mare.
La 17 km în aval de Tulcea în locul numit Cotul Sf. Gheorghe se separa celelalte 2 brate - Sulina spre est si Sf. Gheorghe spre sud-est. Bratul Sf. Gheorghe care marcheaza frontiera meridionala a Deltei este cel mai sinuos si cel mai vechi dintre brate.
In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala.

Principalele specii: stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.
Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.
Intâlnim patru tipuri de zavoaie :
- zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase si sunt inundate cea mai mare parte a anului;
- pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pennsylvania;
- un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina.
Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturi.
Vegetatia pajistilor de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice.
Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris).
Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei.
Padurile de câmpuri marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
Delta Dunarii adaposteste o bogata si variata fauna ce numara specii unice in Europa sau chiar in lume.

Fauna acvatica cuprinde numeroase specii de pesti de apa dulce si mare (somn, caras, stiuca, crap, platica, babusca, rosioara etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru).
Pasari - monumente ale naturii
Conditii deosebit de favorabile ofera Delta Dunarii celor peste 300 de specii care au nascut faima de paradis al pasarilor: cormoranul, pelicanul, lebada muta, lebada cantatoare, califarul rosu si alb, vulturul pescar si codalb, egreta alba, etc.
Legea protejeaza 10 specii – unele fiind declarate monumente ale naturii. Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:
- monumente albe – (cu penaj alb) - pelicanii comun si cret, lopatarul, egreta mare simica, lebada muta, lebada cantatoare;
- monumente policrome – (cu penaj colorat in negru cu verde, galben, maro, albastru) - piciorongul, vulturul codalb, avozeta - sunt doar cateva.
Dintre mamifere pot fi intalnite: vulpea, iepurele, mistretul, vidra, nurca, bizamul, cainele enot, iar dintre reptile: broasca testoasa de balta, sarpele de apa, etc.
Flora si fauna Deltei Dunarii imbraca particularitati ce transforma regiunea intr-un monument al naturii. GO TO TOP^

15 august 2010

Top Gear - Transfagarasan - Cele mai frumoase drumuri (9/11)

GO TO TOP^

Top Gear - Transfagarasan - Cele mai frumoase drumuri (8/11)

GO TO TOP^

Top Gear - Transfagarasan - Cele mai frumoase drumuri.

GO TO TOP^

08 august 2010

Omul si natura. Steaza, masina de spalat de la munte.

Fără detergent, fără balsam, fără energie electrică şi numai cu apă rece de munte. Aşa spală de când e lumea oamenii satului preşuri, ţoale, sumane, cuverturi, iţari şi mai nou câte o pilotă. Vorbim despre ştează, o instalaţie pe care am descoperit-o în Bicazu-Ardelean, în Neamţ.
Unde-i o moară e şi-o ştează musai. Maşina asta de spălat nu-i mare inginerie, dar credem noi ar avea ceva potenţial turistic şi ecologic. Povestea ne-a spus-o nea Ion care se laudă că are clienţi în ciuda modei care a schimbat preşurile cu persanele sau cuverturile frumoase şi teşute din greu cu o carpetă din târg.

Albe ca spuma laptelui fără detergent
Apa care alimentează şteaza vine de pe gârla morii, pe un canal îngust din lemn. Un fel de uluc. Se varsă apoi cu putere într-o vană. “Aici fierbe apa şi rostogoleşte ţoalele”, ne explică un alt cunoscător, bunicul Viorel.
Am întrebat un bunic de 84 de ani de când ştie el că există ştează în comună, răspunsul a venit natural: „De când o făcut Dumnezeu pământul asta ştiu că”.
Vana, cuva maşinii moderne de spălat, este din lemn şi are orificii frumos sculpate de meseriaş prin care se scurge apa, care trebuie să fie limpede. Vana adâncă de 1,5-2 metri poate adăposti, ca să le facă curate ca noi, de la 2 la 4 ţoale, unele chiar 8. Stau acolo după program. Cele mai murdare trei sferturi de oră, iar cele care se cer împrospătate cam 20-30 de minute. Cu ţoalele noi e altă poveste. Să fie pufoase sau sa se îngroaşe mai bine lâna sunt aduse la şteaza. 24 de ore trebuie să fie învârtite ca treaba să iasă bine.
Curioşi să aflăm dacă putem să ne aducem şi hainele la ştează la spălat, i-am lansat propunerea lui nea Ion. Ne-am lămurit repede că nu. Motivul – “pentru că nu se spală”. N-am mai insistat cu de ce-urile cum omul a fost foarte categoric. Judecând însă după instalaţia pe care o aveam în faţa ochilor am presupus că nu se pot spăla decât lucruri mari şi foarte mari.
Gunoaiele strică tot

La prima vedere ai zice că maşina asta de spălat e prietenosă cu mediul. Aşa şi e. Mai puţin prietenoşi sunt însă localnicii care dau pe apă toate gunoaiele peturi, resturi alimentare.
“Toată ziua curăţăm, n-avem cum să facem faţă. Lumea aruncă gunoaiele pe apă”, ne spune amărât nea Ion.
Unele au ajuns şi în ştează. Pe lîngă un ţol bălteau în apa albă ca spuma laptelui peturi, câţiva coceni de porumb… Peisajul deloc plăcut a schimbat tâlcul poveştii într-unul al zilelor noastre. A fost greu să facem fotografii. Din orice unghi priveai, minunata invenţie de când e lumea, redată în vorbe simple de bătrâni, aproape că nu se mai vedea de mizeria unora.
GO TO TOP^