Delta Dunarii - Flora si Fauna

Dunarea, al doilea fluviu al Europei dupa Volga si al 26-lea din lume cu aproximativ 2.900 km lungime si peste 800.000 km², dimensiunea bazinului populat de cca. 80.000 locuitori din 10 tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generosului fluviu care îsi îndeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare", cunoscut, apreciat si batut, de la vasele feniciene la motonavele din vremurile noastre.

Denumita Istros de argonauti sau Danubius de romani sau "rege între fluvii" de catre Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul României ultimii 1075km încheindu-si calea prin Delta, cea mai reprezentativa de pe batrânul continent si una dintre cele mai complexe din lume.
Este un capat de lume original, unic în felul sau: cel mai tânar pamânt al Europei, vecinul unora dintre cei mai batrâni munti ai planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400 mil. ani), petec de pamânt si ape vesnic în lupta, mereu altfel, paienjenis de canale, grinduri, gârle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio- marine într-o ampla, permanenta metamorfoza .

La început a fost un golf la Marea Neagra, unde acum 13.000 ani un cordon litoral de aluviuni a început sa se formeze pe locul ocupat în zilele noastre de la nord la sud de grindurile: Jibrieni, Letea, Caraorman si Crasnicol.
Golful s-a închis putin câte putin si s-a transformat într-un liman unde aluviunile aduse de fluviu au constituit Delta.
Prin diversitatea sa biologica - însumând nu mai putin de 32 ecosisteme diferite, 1668 specii de plante (de la paduri de stejari, la nuferi), 3864 specii de fauna salbatica din care 160 pesti (dintre care cei mai faimosi sunt sturionii, chefalii si scrumbiile) si 325 pasari (printre cele mai cunoscute fiind vulturul plesuv, pelicanul, lebada cântatoare, cocorul, cormoranul, egreta), Delta a fost pe drept cuvânt denumita de UNESCO "rezervatia biosferei".
Astazi Delta se întinde între 3 brate de la nord la sud: Chilia, Sulina, Sf. Gheorghe.
Bratul Chilia este primul care se desprinde de fluviu la 11 km în amonte de Tulcea . Este cel mai tânar, cel mai lung brat (120 km) si cel mai adânc cu debitul cel mai mare.
La 17 km în aval de Tulcea în locul numit Cotul Sf. Gheorghe se separa celelalte 2 brate - Sulina spre est si Sf. Gheorghe spre sud-est. Bratul Sf. Gheorghe care marcheaza frontiera meridionala a Deltei este cel mai sinuos si cel mai vechi dintre brate.
In Delta Dunarii predomina vegetatia de mlastina stuficola, care ocupa cca. 78% din suprafata totala.

Principalele specii: stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.
Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.
Intâlnim patru tipuri de zavoaie :
- zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase si sunt inundate cea mai mare parte a anului;
- pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pennsylvania;
- un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina.
Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturi.
Vegetatia pajistilor de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice.
Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris).
Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei.
Padurile de câmpuri marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
Delta Dunarii adaposteste o bogata si variata fauna ce numara specii unice in Europa sau chiar in lume.

Fauna acvatica cuprinde numeroase specii de pesti de apa dulce si mare (somn, caras, stiuca, crap, platica, babusca, rosioara etc.) si sturioni (morun, pastruga, cega, nisetru).
Pasari - monumente ale naturii
Conditii deosebit de favorabile ofera Delta Dunarii celor peste 300 de specii care au nascut faima de paradis al pasarilor: cormoranul, pelicanul, lebada muta, lebada cantatoare, califarul rosu si alb, vulturul pescar si codalb, egreta alba, etc.
Legea protejeaza 10 specii – unele fiind declarate monumente ale naturii. Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:
- monumente albe – (cu penaj alb) - pelicanii comun si cret, lopatarul, egreta mare simica, lebada muta, lebada cantatoare;
- monumente policrome – (cu penaj colorat in negru cu verde, galben, maro, albastru) - piciorongul, vulturul codalb, avozeta - sunt doar cateva.
Dintre mamifere pot fi intalnite: vulpea, iepurele, mistretul, vidra, nurca, bizamul, cainele enot, iar dintre reptile: broasca testoasa de balta, sarpele de apa, etc.
Flora si fauna Deltei Dunarii imbraca particularitati ce transforma regiunea intr-un monument al naturii. GO TO TOP^

Marea Neagra

Marea Neagra prezinta anumite particularitati privind conditiile de viata ale organismelor,care o deosebesc de celelalte mari de pe suprafata TERREI.
Cea mai importanta caracteristica a Marii Negre este existenta a doua straturi de apa suprapuse :
- unul de suprafata, adanc de aproximativ 150 M, cu o concentratie moderata de saruri ;
- unul de adancime, care coboara pana la fundul marii ; acest strat se caracterizeaza printr-o concentratie mare de saruri minerale.
* Zona litorala (care coincide cu platforma continentala), care coboara pana la 180 M (ea ocupa o treime din suprafata marii)
* Zona pelagica, care cuprinde masele de apa din largul marii ;
* Zona abisala, care cuprinde adancurile marii (pana la adancimea maxima de 2245 m).
In fiecare din aceste zone traiesc diferite vietuitoare.
· CARACTERISTICI ALE BIOTOPULUI
* Temperatura apei variaza sezonier (iarna, la tarm, minima coboara la 0 grade C ; vara, ajunge la 27-29 grade C ) ; intre iarna si vara, pe verticala, se inregistreaza o inversare a anotimpurilor pana la 75-100 m adancime ; catre fundul marii, temperatura este in jur de 7-9 grade C ;
* Lumina patrunde pana la 200 m ; intensitatea scade invers proportional cu adancimea ;
* Salinitatea apei este scazuta, mai ales in gurile de varsare ale DUNARII si ridicata in paturile adanci de apa ;

* Oxigenarea apei variaza in functie de anotimp si adancimea apei : iarna , paturile superficiale sunt saturate in oxigen ; sub 150-200 m, oxigenul lipseste cu desavarsire, gazul solvit fiind mai ales, acid sulfhidric ;
* Miscarea apei inregistreaza curenti orizontali ( unii paraleli cu tarmul si altii in interior ), verticali (care vantura apa pe o grosime de 180-200 m ) si valurile produse de vant (4-5 m inaltime in timpul furtunilor)
· COMPONENTE ALE BIOCENOZEI
ZONA LITORALA :
* plantele sunt uni si pluricelulare ; algele verzi sunt mai la suprafata, iar cele brune si rosii la adancime, mult fixate de substrat ; valurile puternice le arunca deseori la mal ;
*animale : unele sunt fixate de plantele acvatice (viermi, moluste) sau sunt ingropate in substrat (calcan, cambula) sau in masa apei (meduze, guvizi, scrumbii, caluti de mare etc.).Deasupra apei zboara numerosi pescarusi.
ZONA PELAGICA se caracterizeaza printr-un bogat fitoplancton si zooplancton ;
* Plante : majoritatea sunt alge verzi ;
* Animale : unele sunt miscate de curentii marini (protozoare, crustacee, meduze), iar altele se deplaseaza activ (stavrizi,scrumbii, hamsii, heringi) ; exista putine mamifere (delfin si o specie de foca).
ZONA ABISALA este lipsita de viata ; sunt prezente numai unele bacterii sulfuroase sau cu rol in descompunerea materiei organice rezultata din organismele moarte. In alte mari, exista animale abisale cu infatisari curioase si organe luminoase. Ele sunt adaptate la presiunile mari din adancuri, avand corpul strabatut de pori sau canicuri, ce echilibreaza presiunea interna a corpului cu cea din exterior (un peste abisal scos brusc pe uscat plesneste imediat). Cu studiul animalelor din Dunare si Marea Neagra s-au ocupat multi biologi. Dintre acestia, renumiti sunt Grigore Antipa si Ion Borcea.

Get this widget at roytanck.com

GO TO TOP^

Relaxation at aquarium

GO TO TOP^